sincat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. syndicat)

1. organizație profesională de masă care are drept scop apărarea intereselor salariaților.
2. uniune monopolistă în cadrul căreia desfacerea mărfurilor și, uneori, achiziționarea materiilor prime se face printr-un oficiu comun.

zincat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. zincate)

1. sare a hidroxidului de zinc.

acupla

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. accoupler)

1. (tr.) a uni două lucruri împreună; a cupla.
2. (tr., refl.) (despre animale) a pune împreună masculul și femela astfel încât să se reproducă; a (se) împerechea.
3. (refl.) (despre oameni) a avea relații sexuale; (fig.; despre oameni) a forma un cuplu, o pereche.

aditivitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. additivité)

1. proprietate a unei mărimi, a unei constante, a unei funcții și așa mai departe de a fi aditivă.
2. proprietatea pe care o au anumite elemente de a putea fi adăugate (sau scăzute) altora, de a putea fi adăugate (sau scăzute) din altele.
3. (matematică) proprietate comună unei mulțimi de numere sau mărimi, care se traduce prin faptul că acestea sunt susceptibile de adiție și substracție.
4. (matematică) proprietatea unei funcții f astfel încât f(x+y)=f(x)+f(y) pentru toate elementele x și y din domeniul lui f.

aerodinamic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aérodynamique)

1. adj. referitor la aerodinamică.
2. (despre vehicule sau profilul lor) construit în așa fel, încât să întâmpine la înaintare o rezistență minimă la frecarea cu aerul.
3. s. f. ramură a mecanicii fluidelor care studiază mișcarea corpurilor într-un mediu gazos.

afocal

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. afocal)

1. (despre sisteme optice) format din două (grupuri de) lentile astfel așezate încât focarul-imagine al uneia să coincidă cu focarul-obiect al celeilalte.

alter ego

Parte de vorbire:  s. m.  
Etimologie: (lat. alter ego, al doilea eu)

1. persoană care se aseamănă întru totul cu alta, încât i se poate substitui.
2. prieten nedespărțit.

anafilaxie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. anaphylaxie)

1. (med.) sensibilitate la o substanță, astfel încât introducerea unei noi doze, chiar și foarte mică, din acea substanță în organism riscă să provoace o reacție violentă; sensibilitate excesivă la infecții, substanțe sau toxine; neimunitate.