Dictionar

Rezultate principale (înclinație):

înclinaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. inclination, lat. inclinatio)

1. înclinare.

2. (fig.) vocație.

3. (mat.) unghi format de o dreaptă (sau de un plan) cu o dreaptă (sau cu un plan) de referință.

4. ~ astronomică = unghiul format de planul orbitei unui astru cu planul orbitei Pământului; ~ magnetică = unghiul format de direcția câmpului magnetic terestru cu planul orizontal.


Rezultate secundare (înclinație):

Abataj

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abattage)

1. loc de extragere a unui minereu, a unei roci dintr-un zăcământ; operaţia însăşi.

2. ciocan de ~ = instrument acționat cu aer comprimat, cu ajutorul căruia se desprinde cărbunele în straturile cu înclinație mare.

3. doborâre a arborilor în exploatările forestiere.

4. sacrificare a animalelor, la abator.

5. înclinare a unei nave spre a putea fi carenată; carenaj.


Afecţiona

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. affectionner)

1. a iubi mult, a avea înclinaţie (pentru ceva).


Apetenţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. appétence, lat. appetentia)

1. înclinaţie către ceva; dorinţă, poftă.


Aptitudine

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aptitude, lat. aptitudo)

1. înclinaţie, dispoziţie naturală sau câştigată de a face unele lucruri; destoinicie.


Atracţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. attraction, lat. attractio)

1. înclinaţie puternică spre cineva sau ceva.

2. farmec.

3. tendinţă de apropiere a două elemente lingvistice.

4. (fiz.) forţă care tinde apropie corpurile.

5. ~ universală = proprietate a tuturor corpurilor din univers de a se atrage reciproc; gravitaţie.

6. (pl.) distracţie, petrecere, amuzament.

7. număr de ~ = număr din programul unui varieteu, al unui circ.


CLIN(O)-/ECLI-

Parte de vorbire: elem.
Origine: (fr. clin/o/-, cf. gr. kline, pantă, pat)

1. „înclinaţie”.