Dictionar

Rezultate secundare (înfățișare):

Asemănător; similar, apropiat ca înfăţişare

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT admonens; accedens

2. FR semblable; proche

3. EN similar; near

4. DE ähnlich; annähernd; gleichartig

5. RU подобный; похожий; близкий; сходный

6. HU hasonlító, emlékeztető


Aspect, înfăţişare

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT aspectus; aspectuus

2. FR aspect

3. EN aspect

4. DE Aussehen; Aspekt; Ansicht

5. RU aспект

6. HU kinézés, külső megjelenés


Formă; figură; înfăţişare

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT forma; figura

2. FR forme; taille; figure

3. EN form; figure; shape

4. DE Gestalt; Form; Figur

5. RU формa; raбитус

6. HU forma, alak


înfăţişare; aspect exterior

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT habitus; habituus

2. FR habitus; port; allure générale; aspect d’ensemble; aspect

3. EN habit; habitus; aspect; appearance; general aspect

4. DE Habitus; Aussehen; Gestalt; Erscheinungsbild

5. RU raбитус; внешний; вид; облик , ,

6. HU bemutatás, ábrázolás; külső megjelenés


Alură

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. allure)

1. mod de deplasare a unui animal, vehicul.

2. fel de a merge; ţinută, aspect; înfăţişare.

3. fel de a acţiona, de a se purta; ritm în care se desfăşoară o întrecere sportivă.

4. poziţia vântului faţă de o navă.

5. unghiul format de drumul urmat de o navă faţă de direcţia vântului.


Amorfie

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Amorphie)

1. lipsă de formă, de înfăţişare precisă.

2. lipsă totală de ordine în aranjarea spaţială a atomilor.


Android, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. androïde)

1. adj. care prezintă caractere masculine.

2. cu înfăţişare de bărbat.

3. s. m. robot, automat antropomorf.


Antropomorfism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anthropomorphisme)

1. concepţie care atribuie divinităţilor sau lucrurilor şi fenomenelor naturii forme, însuşiri şi sentimente umane.

2. reprezentare a divinităţilor sub înfăţişare omenească.


Aparenţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. apparence, lat. apparentia)

1. înfăţişare, manifestare exterioară evidentă, uneori înşelătoare.

2. în ~ = la prima vedere.


Aspect

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aspect, lat. aspectus)

1. înfăţişare a unei fiinţe, a unui lucru.

2. categorie gramaticală caracteristică unor limbi, care arată gradul de realizare a acţiunii exprimate de verb.