Dictionar

 

alteritate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. altérité, lat. alteritas)

1. (fil.) trecere a unei existențe de la o stare la alta.
2. existența, ființa privită din punct de vedere diferit de ea însăși.
 

angusticlavă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. angusticlave)

1. fâșie îngustă de purpură cu care era tivită toga romană.
2. toga însăși.
 

aromă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. arome, lat., gr. aroma)

1. emanație a unor substanțe mirositoare; parfum.
2. substanța însăși.
 

artritism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. arthritisme)

1. predispoziție constituțională la unele boli articulare și de nutriție; boala însăși.
 

aseitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. aseitas)

1. (în scolastică) caracterul unei entități de a avea ea însăși cauza și principiul propriei sale existențe.