OK
X
însoțit
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (însoți)
1.
însoțire;
căsătorie;
(pop.)
împerechere.
însoțit, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (însoți)
1.
acompaniat;
completat;
căsătorit.
2.
(pop.)
împerecheat;
întovărășit.
însoțitor, -oare
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.m.f.
Etimologie: (însoți + -tor)
1.
I.
care
însoțește
(ceva
sau
pe
cineva)
2.
II.
persoană
care
însoțește,
care
întovărășește
pe
cineva
sau
ceva.
3.
~
de
vagoane
=
funcționar
la
căile
ferate
însărcinat
cu
supravegherea
unui
vagon
de
la
stația
de
pornire
până
la
stația
de
destinație.
însoțitură
Parte de vorbire:
s.f. (învechit)
Etimologie: (însoți + -[i]tură)
1.
însoțire;
căsătorie;
(pop.)
împerechere.
abces
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. abcès, lat. abscessus)
1.
(med.)
colectare
de
puroi
într-un
țesut
sau
organ.
2.
(med.)
colecție
circumscrisă
de
puroi
apărută
în
urma
dezintegrării
țesuturilor
(necroză
tisulară)
sub
acțiunea
unor
agenți
microbieni
sau
parazitari.
3.
~
cald
(sau
acut)
=
~
însoțit
de
durere
cu
caracter
pulsatil
și
febră.
4.
~
rece
=
~
cu
evoluție
îndelungată,
caracterizat
de
absența
inflamației.
5.
~
urinos
=
~
produs
prin
infiltrația
urinei
în
țesutul
celular.
afebril, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. afébrile)
1.
(med.)
care
nu
este
însoțit
de
febră;
care
nu
este
febril;
apiretic.
aflicțiune
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. affliction, lat. afflictio)
1.
durere
profundă,
de
obicei
de
durată,
însoțită
de
depresie
sufletească
și
cauzată
de
un
eveniment
nefericit;
pedeapsă
directă.
aftoid, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. aphtoïde)
1.
cu
aspect
de
aftă;
asemănător
cu
leziunile
provocate
de
febra
aftoasă.
2.
febră
~ă
=
febră
care
este
însoțită
de
o
erupție
aftoasă.
agonie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. agonie)
1.
stare
patologică
foarte
gravă
a
organismului,
care
precede
moartea,
și
care
poate
lua
aspectul
unei
lupte
împotriva
morții,
atunci
când
este
însoțită
de
agitație
convulsivă
sau
de
reacții
psihologice
precum
frica,
refuzul
etc.
2.
ultima
luptă
a
naturii
împotriva
morții.
3.
(loc.
adj.)
în
agonie
=
pe
moarte;
muribund.
4.
(fig.)
apropierea
sfârșitului,
etapa
premergătoare
desființării;
decădere,
declin.
5.
(antonime)
acalmie,
naștere,
renaștere,
resurecție.
algodistrofie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. algo-dystrophie)
1.
denumire
generică
pentru
sindroamele
algice
însoțite
de
tulburări
trofice
sau
vasomotorii.