Dictionar

Rezultate secundare (însuşiri):

Abrutiza

Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. abrutir)

1. tr., refl. a face să-şi piardă, a-şi pierde însuşirile umane; a (se) îndobitoci; a (se) dezumaniza.


Abstractizare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (abstractiza)

1. operaţie a gândirii constând în a degaja din mulţimea însuşirilor şi legăturilor fenomenelor şi obiectelor pe cele fundamentale, esenţiale, generale; abstracţie.

2. trecere de la concret la abstract.

3. (antonim) concretizare.


Adecvat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. adéquat, lat. adaequatus)

1. potrivit, corespunzător.

2. (fil.) care reflectă corect însuşirile esenţiale ale unui obiect sau fenomen.


Afirmativ, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. affirmatif, lat. affirmativus)

1. (şi adv.) care afirmă ceva; pozitiv.

2. (log.; despre judecăţi) care enunţă aparenţa însuşirii exprimate de predicat la obiectul exprimat de subiect.


Amendament

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amendement)

1. îmbunătăţire a unui proiect de lege, a unui tratat etc.; text introdus în acest scop.

2. corectare a anumitor erori sau omisiuni.

3. operaţie de îmbunătăţire a unor însuşiri ale solului, pentru recolte sporite.

4. substanţă care, încorporată solului, îi modifică proprietăţile.


Analiză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. analyse, gr. analysis)

1. metodă ştiinţifică de cercetare a realităţii, bazată pe descompunerea proceselor, a obiectelor studiate în părţile lor constitutive.

2. examinare amănunţită a unei probleme, opere literare, a unui text.

3. în ultimă ~ = în concluzie, ca încheiere.

4. ~ matematică = ramură a matematicii care studiază funcţiile, limitele, derivatele şi aplicaţiile lor.

5. descompunere a unei substanţe, pentru a-i stabili compoziţia chimică.

6. ~ corticală = funcţie a cortexului prin care se desprind însuşirile generale şi cele specifice ale obiectelor şi fenomenelor.