Dictionar

Rezultate secundare (întindere):

Ambitus

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Ambitus, lat. ambitus)

1. întindere a unei voci, a unui instrument, de la sunetul cel mai grav până la cel mai acut; diapazon (2).

2. (p. ext.) evantai, gamă (a posibilităţilor).


Amplitudine

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amplitude, lat. amplitudo)

1. distanţa dintre poziţiile externe ale unui corp care oscilează.

2. lungimea pasului unui cal.

3. (mat.) distanţă care separă punctele extreme ale unul arc de curbă.

4. ~ a unui astru = arcul de orizont între punctul cardinal est şi vest şi punctul de pe orizont unde astrul răsare (apune).

5. (fig.) întindere, amploare.

6. valoare absolută, maximă a elongaţiei unei mărimi care variază periodic.

7. ~ climatică = diferenţa dintre valorile maximă şi minimă înregistrate de un element meteorologic în evoluţiile sale periodice.


Anvergură

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. envergure)

1. desfăşurare, întindere.

2. distanţa dintre vârfurile aripilor unui avion, ale unei păsări, unui fluture.

3. importanţă, amploare a unei acţiuni, a unui proiect etc.


Arie 1

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. area)

1. (mat.) întindere, mărime a unei suprafeţe limitate.

2. zonă de răspândire a unui fenomen.

3. areal

4. teritoriu în care se vorbeşte o anumită limbă, un dialect etc.


Capacitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. capacité, lat. capacitas)

1. calitatea de a fi încăpător.

2. întindere, mărime a unui lucru în raport cu ceea ce conţine; volum al unui recipient.

3. pricepere, abilitate, aptitudine de a face ceva.

4. calitate a celui care este capabil înţeleagă sau facă ceva.

5. om destoinic, priceput; învăţat, savant.

6. (în trecut) examen pentru obţinerea titlului de profesor secundar.

7. proprietate a unui sistem tehnic de a executa o operaţie, de a produce un efect, de a suferi o transformare.

8. cantitatea de energie pe care o poate acumula un sistem fizic.

9. (jur.) drept, putere legală de a face un act.

10. obiectiv industrial sau economic cu un anumit profil; 9. examen la sfârşitul a opt clase elementare.


Câmp

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (după fr. champ, lat. campus)

1. întindere vastă de pământ fără accidente însemnate de teren; șes, câmpie; spec. întindere de pământ cultivată, semănată; totalitatea ogoarelor din jurul unei comune.

2. munca ~ului = lucrarea pământului.

3. artilerie de ~ = artilerie dotată cu tunuri și obuziere care pot fi deplasate numai pe teren puțin accidentat.

4. loc. adv. în plin ~ sau în ~ deschis = sub cerul liber; fără adăpost.

5. expr. a o lua peste ~ = a merge de-a dreptul, părăsind drumul.

6. a-și lua (sau a apuca) ~ii = a pleca orbește, fără a ști încotro (de desperare, de durere, de mânie); a ajunge la desperare.

7. întindere de pământ în afara unei localități (unde nu mai sunt case).

8. ~ de gheață = masă întinsă și neîntreruptă de gheață care acoperă o suprafață (în regiunile polare).

9. loc, spațiu, porțiune de teren în limitele cărora se desfășoară o anumită activitate.

10. spaţiu delimitat în care este cuprinsă imaginea de pe o peliculă cinematografică.

11. ~ vizual = porţiune din spaţiu care poate fi cuprinsă cu privirea.

12. ~ operator = porţiune de piele special pregătită pentru o intervenţie chirurgicală.

13. fâşie de pânză care delimitează plaga operatorie.

14. porţiune din spaţiu în care fiecărui punct i se asociază o mărime fizică bine determinată.

15. (inform.) subîmpărţire din punct de vedere logic a unei cartele conţinând, fiecare, o informaţie reprezentată codificat.

16. mulţime de valori ale uneia sau mai multor mărimi variabile.

17. ~ lexical = ansamblu de cuvinte din aceeaşi sferă semantică, care exprimă noţiuni asemănătoare sau asociabile.

18. (arte) fond în limitele căruia poate fi reprezentată o imagine, un motiv ornamental etc.