Dictionar

 

adversar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. adversaire, lat. adversarius)

1. persoană care luptă împotriva cuiva sau a ceva; rival.
2. (sport) partener de întrecere.
 

agonale

Parte de vorbire:  s.f. pl.  
Etimologie: (lat. agonalia)

1. întreceri atletice (sau jocuri de lupte) la vechii greci.
2. serbări pe care romanii le săvârșeau în ianuarie în cinstea zeului Ianus.
 

agonotesie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (gr. agonothesia)

1. (antichitate) conducere a întrecerilor atletice la vechii greci; funcția de agonotet, președinția jocurilor.