Dictionar

Digama

Parte de vorbire: s.m. inv.
Origine: (fr., gr. digamma)

1. a şasea literă a vechiului alfabet grec (Ϝ), corespunzând sunetului u consonantic.

2. var. digamma.


La

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. la)

1. inv. (muz.) treapta a şasea a gamei diatonice; sunetul şi nota corespunzătoare.

2. coarda sau clapa unui instrument care redă acest sunet.


Mediantă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. médiante)

1. treapta a treia şi a şasea a unei game diatonice; acord minor al acestei trepte.


Obol

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. obole, lat. obolus, gr. obolos)

1. mică monedă care a circulat la vechii greci, a şasea parte dintr-o drahmă.

2. bani mărunţi.

3. (fig.) sumă mică; (p. ext.; s. n.) contribuţie modestă (în bani).


Sextă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. sexte, germ. Sexte)

1. (muz.) interval într-o gamă diatonică de şase trepte; treapta a şasea de la o treaptă dată; supradominantă.


Sixtă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. sixte)

1. a şasea poziţie de apărare la scrimă.