Dictionar

Rezultate secundare (ţine):

Abţine

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. s’abstenir, lat. abstinere)

1. refl. a se stăpâni, a se opri de la ceva; a se lipsi de folosirea unor lucruri; a nu se pronunţa, a nu-şi exprima punctul de vedere.


Aparţine

Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. appartenir)

1. a ţine de cineva sau de ceva; a fi proprietatea cuiva; a face parte (din).


Conţine

Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. continere, după fr. contenir)

1. (despre un recipient) a fi umplut cu.

2. (despre cărţi, texte) a fi alcătuit din.


Deţine

Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. détenir)

1. a avea în stăpânire sau în păstrare un bun material; a poseda.

2. a fi în posesia unui titlu, unui premiu.

3. a ocupa o funcţie, un post.

4. a lipsi pe cineva de libertate; a ţine sub stare de arest.


întreţine

Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. /s’/entretenir)

1. tr. a păstra în stare bună.

2. a alimenta, a susţine (arderea).

3. tr., refl. a da, a(-şi) asigura mijloacele de trai necesare.

4. refl. a sta de vorbă cu cineva, a conversa.


Menţine

Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. maintenir)

1. tr. a păstra ceva neschimbat.

2. refl. a rămâne în aceeaşi stare.

3. a-şi păstra acelaşi loc, post, aceeaşi poziţie.


Abaţial, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abbatial, lat. abbatialis)

1. care aparţine unei abaţii.


Aberativ, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aberratif)

1. care ţine de aberaţie.

2. (livr.) care este departe de adevăr, normalitate sau corectitudine.


Abietacee

Parte de vorbire: s.f.pl.
Origine: (fr. abietacées)

1. (bot.) abietinee; pinacee.


Abiotic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abiotique)

1. care se opune vieții; care este lipsit de viață.

2. califică un mediu în care organismele vii nu pot trăi, incompatibil cu viața.

3. care ține de abioză; propriu abiozei.

4. factor ~ = unul dintre cei doi factori care guvernează distribuția populațiilor bentice în ocean și care depinde în esență de mediul în care evoluează animalele și plantele.


Aboliţionism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abolitionnisme)

1. mişcare politică apărută la sfârşitul sec. XVIII în S.U.A., care susţinea desfiinţarea sclavajului.

2. curent de opinie care susţine necesitatea abolirii unor relaţii sociale, a unui regim politic, unei pedepse.


Abreacţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abréaction)

1. (psihan.) reapariţie bruscă a unor tensiuni emoţionale, regulate.

2. reacție de eliberare a unor tensiuni emoționale care altfel ar întreține conflictele psihice și ar genera tulburări durabile; reacție de apărare.

3. sin. catharsis.