Rezultate principale (și):
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. si)
1. inv. (muz.) treapta a şaptea a gamei diatonice; sunetul şi nota corespunzătoare.
Rezultate secundare (și):
Parte de vorbire: s.m. pl.
Origine: (Adidas, marcă înregistrată)
1. încălţăminte comodă de sport.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (auto1- + depăşi)
1. refl. a-şi depăşi propriile realizări anterioare.
Parte de vorbire: vb. refl. (regional)
Origine: (bărbătos + -i)
1. (despre adolescenți, tineri) a face pe bărbatul; a-și da aere de om în toată firea.
Parte de vorbire: vb. refl., intr.
Origine: (lat. vissire)
1. a elimina gaze intestinale prin anus.
Parte de vorbire: vb. tr., intr. (învechit)
Origine: (nesigură, cf. bolborosi)
1. a spune rugăciuni încet și nedeslușit; a bombăni, a bodogăni.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (it. brindisi, după it. brindare „a închina în cinstea cuiva”)
1. cântec de pahar în care se ridică un toast pentru fiecare persoană.
2. cântec de pahar în opera franceză sau italiană din sec. 19.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. a-, an-, cf. gr. a-, an- „fără, lipsit de”)
Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. aalénien)
1. I. din primul etaj al jurasicului mediu (sau ultimul al jurasicului inferior).
2. care aparține aalenianului, specific aalenianului; care se referă la această perioadă.
3. II. primul etaj al jurasicului mediu sau ultimul etaj al jurasicului inferior.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abaque, lat. abacus)
1. instrument de calculat din bile care se pot deplasa pe vergele orizontale paralele.
2. tabel sau diagramă care permite rezolvarea rapidă a unor calcule.
3. (matematică) diagramă sau grafic care oferă, prin lectură simplă, rezolvarea aproximativă a unei probleme numerice; nomogramă.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr., sp. abaca, cf. tagalog. abaka)
1. bananier din Filipine, care are fructele necomestibile și pețiolurile frunzelor lungi din care se obțin fibre textile.
2. fibră textilă obținută din pețiolurile frunzelor acestui bananier; cânepă de Manilla.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abaque, lat. abacus)
1. (arhitectură) partea superioară a capitelului unei coloane; placă de piatră care formează partea superioară a capitelului unei coloane și pe care se sprijină arhitrava.
2. (matematică) sistem de linii înscrise într-un plan, care corespund unei ecuații; nomogramă.
3. (fizică) reprezentare geometrică și algebrică a unui spectru luminos
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abactèrien, cf. grec. a „fără” + bakterion „bastonaș” )
1. care este lipsit de bacterii.