Dictionar

si

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. si)

1. inv. (muz.) treapta a șaptea a gamei diatonice; sunetul și nota corespunzătoare.
 

adidași

Parte de vorbire:  s.m. pl.  
Etimologie: (Adidas, marcă înregistrată)

1. încălțăminte comodă de sport.
 

autodepăși

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (auto1- + depăşi)

1. refl. a-și depăși propriile realizări anterioare.
 

bărbătoși

Parte de vorbire:  vb. refl. (regional)  
Etimologie: (bărbătos + -i)

1. (despre adolescenți, tineri) a face pe bărbatul; a-și da aere de om în toată firea.
 

băși

Parte de vorbire:  vb. refl., intr.  
Etimologie: (lat. vissire)

1. a elimina gaze intestinale prin anus.
2. (var.) (reg.) a (se) beși.
 

bogonisi

Parte de vorbire:  vb. tr., intr. (învechit)  
Etimologie: (nesigură, cf. bolborosi)

1. a spune rugăciuni încet și nedeslușit; a bombăni, a bodogăni.
 

brichisi

Parte de vorbire:  vb. (învechit)  
Etimologie: (necunoscută)

1. a se ocupa cu diferite lucruri mărunte; a roboti.
2. a viola o femeie.
3. (variantă) a brichiși.
 

A-, AN-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. a-, an-, cf. gr. a-, an- „fără, lipsit de”)

1. privativ, negativ.
2. fără, lipsit de.
 

aalenian, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. aalénien)

1. I. din primul etaj al jurasicului mediu (sau ultimul al jurasicului inferior).
2. care aparține aalenianului, specific aalenianului; care se referă la această perioadă.
3. II. primul etaj al jurasicului mediu sau ultimul etaj al jurasicului inferior.
 

abac

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abaque, lat. abacus)

1. instrument de calculat din bile care se pot deplasa pe vergele orizontale paralele.
2. tabel sau diagramă care permite rezolvarea rapidă a unor calcule.
3. (matematică) diagramă sau grafic care oferă, prin lectură simplă, rezolvarea aproximativă a unei probleme numerice; nomogramă.
 

abaca

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr., sp. abaca, cf. tagalog. abaka)

1. bananier din Filipine, care are fructele necomestibile și pețiolurile frunzelor lungi din care se obțin fibre textile.
2. fibră textilă obținută din pețiolurile frunzelor acestui bananier; cânepă de Manilla.
 

abacă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abaque, lat. abacus)

1. (arhitectură) partea superioară a capitelului unei coloane; placă de piatră care formează partea superioară a capitelului unei coloane și pe care se sprijină arhitrava.
2. (matematică) sistem de linii înscrise într-un plan, care corespund unei ecuații; nomogramă.
3. (fizică) reprezentare geometrică și algebrică a unui spectru luminos
4. (var.) (s.n.) abac.
 

abacterian, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. abactèrien, cf. grec. a „fără” + bakterion „bastonaș” )

1. care nu conține, care este lipsit de bacterii.
2. (antonim) bacterian.