OK
X
țesut
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (după fr. tissu)
1.
complex
de
celule
(și
elemente
intercelulare)
având
aceeași
origine
și
structură
și
aceleași
funcții
într-un
organism
viu.
țesut
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
textura;
textum;
textus;
tela
2.
FR
tissu
3.
EN
tissue
4.
DE
Gewebe;
Geflecht;
Gefüge
5.
RU
ткaнь;
трaмa
6.
HU
szövet,
összefonódás
țesut conducător
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
tela
conductrix
2.
FR
tissu
conducteur
3.
EN
conducting-tissue
4.
DE
Leitgewebe
5.
RU
проводящaя
ткaнь
6.
HU
szállítószövet
țesut de protecție; țesut de apărare
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
tela
protectiva
2.
FR
tissu
protécteur
3.
EN
protective-tissue
4.
DE
Schutzgewebe
5.
RU
зaщитнaя
ткaнь
6.
HU
védőszövet,
kalapbőr
țesutoterapie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (după fr. tissuthérapie)
1.
tratament
cu
țesuturi
conservate
în
scopul
refacerii
unui
organ
bolnav.
abces
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. abcès, lat. abscessus)
1.
(med.)
colectare
de
puroi
într-un
țesut
sau
organ.
2.
(med.)
colecție
circumscrisă
de
puroi
apărută
în
urma
dezintegrării
țesuturilor
(necroză
tisulară)
sub
acțiunea
unor
agenți
microbieni
sau
parazitari.
3.
~
cald
(sau
acut)
=
~
însoțit
de
durere
cu
caracter
pulsatil
și
febră.
4.
~
rece
=
~
cu
evoluție
îndelungată,
caracterizat
de
absența
inflamației.
5.
~
urinos
=
~
produs
prin
infiltrația
urinei
în
țesutul
celular.
abiotrofie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. abiotrophie)
1.
(biol.)
proces
degenerativ
care
atinge
celulele
vii
(ale
sistemului
nervos);
slăbire
sau
încetare
a
funcțiilor
unui
țesut,
organ
sau
organism.
absorbție
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. absorption, lat. absorptio)
1.
încorporare
a
unei
substanțe
oarecare
de
către
un
corp
lichid
sau
solid,
de
către
celule,
țesuturi
sau
organe.
2.
mișcare
a
intensității
unei
radiații
care
trece
printr-un
corp,
din
cauza
pierderii
de
energie.
3.
încrucișare
a
unei
rase
perfecționate
cu
una
neameliorată.
4.
(ec.)
fuziune
de
întreprinderi
sau
de
societăți
în
beneficiul
uneia
dintre
ele.
5.
(jur.)
drept
al
unei
instanțe
superioare
de
a
lua
din
competența
instanțelor
inferioare
o
cauză
în
curs
de
judecare.
6.
absorbire.
7.
extragere,
aspirare.
acidofil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. acidophile)
1.
(despre
substanțe,
țesuturi,
organisme)
cu
afinitate
pentru
un
mediu
acid;
oxifil.
2.
сarе
preferă
sau
este
virulent
în
solurile
acide
(agenți
patogeni
tericoli,
plantă).
3.
care
se
colorează
cu
acizi
(celule,
țesuturi).
acroscleroză
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. acrosclérose)
1.
(med.)
afecțiune
progresivă
a
pielii
localizată
la
nivelul
degetelor,
caracterizată
prin
îngroșarea
pielii,
a
țesuturilor
subcutanate
și
uneori
a
țesuturilor
profunde,
care
se
întăresc,
se
atrofiază
și
apoi
se
ulcerează;
sclerodactilie
progresivă.
actinoscopie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. actinoscopie)
1.
(med.)
examen
optic
al
unui
organ
sau
țesut
prin
transparență
sau
difuziune.