Rezultate secundare (ține):
Abţine
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. s’abstenir, lat. abstinere)
1. refl. a se stăpâni, a se opri de la ceva; a se lipsi de folosirea unor lucruri; a nu se pronunţa, a nu-şi exprima punctul de vedere.
Aparţine
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. appartenir)
1. a ţine de cineva sau de ceva; a fi proprietatea cuiva; a face parte (din).
Conţine
Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. continere, după fr. contenir)
1. (despre un recipient) a fi umplut cu.
2. (despre cărţi, texte) a fi alcătuit din.
Deţine
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. détenir)
1. a avea în stăpânire sau în păstrare un bun material; a poseda.
2. a fi în posesia unui titlu, unui premiu.
3. a ocupa o funcţie, un post.
4. a lipsi pe cineva de libertate; a ţine sub stare de arest.
întreţine
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. /s’/entretenir)
1. tr. a păstra în stare bună.
2. a alimenta, a susţine (arderea).
3. tr., refl. a da, a(-şi) asigura mijloacele de trai necesare.
4. refl. a sta de vorbă cu cineva, a conversa.
Menţine
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. maintenir)
1. tr. a păstra ceva neschimbat.
2. refl. a rămâne în aceeaşi stare.
3. a-şi păstra acelaşi loc, post, aceeaşi poziţie.
Aalenian, -ă
Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. aalénien)
1. I. din primul etaj al jurasicului mediu (sau ultimul al jurasicului inferior).
2. care aparține aalenianului, specific aalenianului; care se referă la această perioadă.
3. II. primul etaj al jurasicului mediu sau ultimul etaj al jurasicului inferior.
Abacteriemic, -ă
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abactériémique)
1. (med.) care nu conține bacterii, pentru sângele unui bolnav.
2. (despre boli) care nu prezintă microbi în sângele circulant.
Abaţial, -ă
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abbatial, lat. abbatialis)
1. care aparține unei abații, de abație.
2. care constituie un element al unei abaţii.
3. biserică ~ă = biserica principală a unei abații.
4. oraș ~ = oraș construit în jurul unei abații celebre.
Abdominal, -ă
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abdominal)
1. care se referă la abdomen, care aparține abdomenului; ventral.
2. cavitate ~ă = cavitate cuprinsă între pereții abdomenului; cavitatea abdomenului.
Aberativ, -ă
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aberratif)
2. (livr.) care este departe de adevăr, normalitate sau corectitudine.
Abietacee
Parte de vorbire: s.f. pl.
Origine: (fr. abietacées)
1. (bot.) familie de conifere cuprinzând arbori din specia bradului; abietinee, pinacee.
2. (la sg.) plantă din această familie.