Dictionar

Rezultate secundare ((înv.):

Abducţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abduction, lat. abductio)

1. mişcare de îndepărtare a unui membru de planul de simetrie a corpului.

2. (înv.) abducțiune.


Abitaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. habitation, lat. habitatio)

1. drept de folosinţă a unei case, proprietate a altcuiva.

2. (înv.) abitațiune.

3. (var.) habitație.


Adulter, -ă

Parte de vorbire: adj., s.n.
Origine: (fr. adultère, lat. adulterium)

1. adj. (despre soţi) care încalcă fidelitatea conjugală.

2. s.n. întreţinere a relaţiilor sexuale în afara căsătoriei; (înv.) adulteriu.


Aliteraţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. allitération)

1. repetare, cu efect muzical, a aceluiaşi sunet (consoană) sau grup de sunete în cuvinte care se succedă; homeoproforon, parhomeon.

2. (med.) repetare a unor sunete sau silabe în stări de puternică excitaţie psihică.

3. tendinţă patologică, obsedantă spre rimă, realizată prin repetarea de silabe.

4. (înv.) aliterațiune.


Antichitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. antiquité, lat. antiquitas)

1. epocă îndepărtată a istoriei, în care s-au dezvoltat vechile civilizații.

2. perioadă istorică mergând de la începuturile istoriei scrise până la căderea romei.

3. vechime foarte îndepărtată.

4. obiect antic, monument vechi, rămășiță istorică.

5. (fam.) obiect de modă veche.

6. (var.) (înv.) anticitate, (înv.) anticvitate.


Apela

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. appeler, lat. appellare)

1. intr. a se adresa cuiva cu o rugăminte, a cere ajutorul cuiva, a face apel, a recurge la cineva; a se adresa cuiva cu voce tare (sau într-un mod care atrage atenția); a chema.

2. (înv.) a se adresa unei instanțe judecătorești superioare spre a anula sentința dată de o instanță inferioară; a face apel.

3. tr. (inform.) a rula (un program).

4. a contacta pe cineva prin telefon.