Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. adverbal)
1. pe lângă, care determină un verb.
2. care este legat de verb, care depinde de verb (*acuzativul sau ergativul (în funcție de limbă) este cazul determinant adverbal imediat).
3. care se referă la relația verbului cu alți termeni ai propoziției.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. astérisque, gr. asteriskos)
1. semn tipografic (*), care, pus într-un text, indică prezenţa unei note la subsol sau, înaintea unor elemente lexicale, faptul că sunt neatestate.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. autophone)
1. (despre instrumente muzicale) care produce sunete exclusiv prin vibrarea componentelor sale elastice, fără ajutorul unei tensiuni speciale (* xilofonul și gongul sunt instrumente autofone); idiofon.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. biotine)
1. (biochimie) vitamină solubilă în apă care participă la metabolismul acizilor grași, carbohidraților și aminoacizilor și la sinteza vitaminelor B9 și B12; vitamina B7, vitamina H.
2. (* este cunoscută în Franța și în alte țări ca vitamina B8.)
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. bismuthate)
1. (chim.) sare de bismut (* sărurile de bismut au fost utilizate pe scară largă în tratamentul ulcerului gastroduodenal în anii 1960-1970).
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (engl. brandy)
1. băutură alcoolică obținută prin distilarea vinului din soiuri de struguri roșii sau albi; coniac (* coniacul este un tip de brandy care pur și simplu provine din regiunea Cognac).