Parte de vorbire: sufix
Origine: (grec. arkeo, arkein „a fi de ajuns, a fi suficient”)
Parte de vorbire: sufix
Origine: (gr. koinos „în comun”)
1. „asociație, comunitate, comun, asociat”.
Parte de vorbire: sufix
Origine: (fr. -cénose, cf. gr. kenosis „golire, descărcare”)
1. „golire, evacuare, descărcare”.
Parte de vorbire: sufix
Origine: (gr. khoiros „porc”)
1. „porc”.
Parte de vorbire: sufix
Origine: (gr. klysis „spălare, spălătură”)
Parte de vorbire: sufix
Origine: (lat. collum „gât, grumaz”)
1. „gât, col anatomic”.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. achromatopsie)
1. tulburare de vedere, incapacitatea de a distinge culorile; acromazie (2).
Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (fr. accusateur)
2. ~ public = (în unele state) procuror (2) în procesele criminale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. afflux, lat. affluxus)
1. deplasare a unui fluid în direcţia unui sistem de colectare.
3. acumulare a unui lichid într-o parte a corpului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. allorythmie)
1. aritmie (2) periodică.
2. (biol.) ritm inegal în diviziunea celulelor sau în dezvoltarea orga-nismelor unicelulare.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. alterner, lat. alternare)
1. intr., tr a (se) schimba pe rând, a reveni, a face să revină succesiv.
2. intr. (despre sunete) a se schimba prin alternanţă (2).
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Ambitus, lat. ambitus)
1. întindere a unei voci, a unui instrument, de la sunetul cel mai grav până la cel mai acut; diapazon (2).
2. (p. ext.) evantai, gamă (a posibilităţilor).