Rezultate secundare ((2).):
-ARHIE (2)
Parte de vorbire: sufix
Origine: (grec. arkeo, arkein „a fi de ajuns, a fi suficient”)
-CEN (2)
Parte de vorbire: sufix
Origine: (gr. koinos „în comun”)
1. „asociație, comunitate, comun, asociat”.
-LITIC (2)
Parte de vorbire: sufix
Origine: (grec. lytikos „care descompune, care dizolvă”)
1. „descompus, disociat, dizolvat”.
Abate (2)
Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. abbattere, fr. abattre)
1. (tr., intr., refl.) a (se) îndepărta de la direcția inițială sau normală.
2. (fig.) a (se) îndepărta de la o normă fixată, de la o linie de conduită, de gândire etc.
3. (refl.) (despre fenomene ale naturii, calamități, nenorociri) a se produce pe neașteptate (cu forță).
4. (refl.) a se năpusti (asupra).
5. (refl.) a se opri în treacăt undeva sau la cineva (părăsind drumul inițial).
6. (refl., intr.) a-i veni ideea, a-i trece prin minte; a i se năzări.
7. (tr.) a întrista, a deprima, a descuraja.
8. (tr.) a doborî, a culca la pământ.
Afresco (2)
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (it. affresco)
1. tehnică de pictură murală care constă în întinderea culorilor, prealabil măcinate și diluate în apă, pe un strat de tencuială proaspătă; pictură realizată cu această tehnică; frescă.
AFRO- (2)
Parte de vorbire: prefix
Origine: (gr. aphros „clăbuc, spumă”)
1. „spumă”.
Acromatopsie
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. achromatopsie)
1. tulburare de vedere, incapacitatea de a distinge culorile; acromazie (2).
Acuzator, -oare
Parte de vorbire: adj., s. m. f.
Origine: (fr. accusateur)
2. ~ public = (în unele state) procuror (2) în procesele criminale.
Aflux
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. afflux, lat. affluxus)
1. deplasare a unui fluid în direcţia unui sistem de colectare.
3. acumulare a unui lichid într-o parte a corpului.
Aloritmie
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. allorythmie)
1. aritmie (2) periodică.
2. (biol.) ritm inegal în diviziunea celulelor sau în dezvoltarea orga-nismelor unicelulare.
Alterna
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. alterner, lat. alternare)
1. intr., tr a (se) schimba pe rând, a reveni, a face să revină succesiv.
2. intr. (despre sunete) a se schimba prin alternanţă (2).
Ambitus
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Ambitus, lat. ambitus)
1. întindere a unei voci, a unui instrument, de la sunetul cel mai grav până la cel mai acut; diapazon (2).
2. (p. ext.) evantai, gamă (a posibilităţilor).