arian, -ă (2)
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Etimologie: (fr. arien)
Etimologie: (fr. arien)
1. I. referitor la arianism, doctrina lui Arie (250- 336).
2. II. adept al arianismului; susținător al doctrinei lui Arie; (prin ext.) partizan al unei doctrine inspirate de arianismul istoric.