Rezultate secundare ((4),):
Parte de vorbire: prefix
Origine: (gr. kolyein „a opri, a stagna”)
1. „inhibiție”.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. sommer)
1. a cere cuiva sub ameninţare să îndeplinească ceva.
2. (jur.) a pune cuiva în vedere, în formele stabilite de lege, să (nu) execute ceva.
3. a adresa cuiva o somație; (rar) a avertiza
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. accorder, lat. accordare)
1. a da; a concede; a atribui.
2. a stabili un acord (4) între cuvintele unei propoziţii.
3. a da coardelor, sunetului unui instrument muzical un anumit ton.
4. a sintoniza.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. appelant)
2. adj., s. m. f. (cel) care face un apel (4).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. billet, it. biglietto)
3. mic imprimat care confirmă un drept (la un spectacol, de călătorie etc.).
4. ~ de bancă = bancnotă; ~ de (sau la) ordin = titlu de credit prin care semnatarul se angajează faţă de beneficiar să plătească o anumită sumă de bani, la scadenţă; cambie.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. brigadier)
1. conducător şi organizator al activităţii unei brigăzi (1).
2. muncitor dintr-o asemenea echipă.
3. tehnician din administraţia pădurilor care conduce o brigadă (4).
Parte de vorbire: vb.
Origine: (capsă)
2. a aplica o capsă (4) unui cartuş.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. carénage)
2. înveliş aplicat unui corp în vederea micşorării rezistenţei aerodinamice.