Dictionar

Rezultate secundare ((A):

(a) infecta; (a) contamina

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT inficere

2. FR infecter; contaminer

3. EN infect

4. DE infizieren; verseuchen

5. RU зaрaжaть инфицировaть

6. HU (meg) fertőz, infektál


(a) infesta

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT infestare

2. FR infester

3. EN infest

4. DE Infestation; Besiedlung des Organismus mit einem Parasiten

5. RU контaминировaть

6. HU fertőzés


(a) inhiba (creşterea)

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT inhibere

2. FR inhiber

3. EN inhibit

4. DE hemmen (Wachstum); hindern

5. RU тормозить (рост)

6. HU (növekedés)gátló


Abacă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abaque, lat. abacus)

1. (arhitectură) partea superioară a capitelului unei coloane; placă de piatră care formează partea superioară a capitelului unei coloane și pe care se sprijină arhitrava.

2. (matematică) sistem de linii înscrise într-un plan, care corespund unei ecuații; nomogramă.

3. (fizică) reprezentare geometrică și algebrică a unui spectru luminos

4. (var.) (s.n.) abac.


Abacteriemic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abactériémique)

1. (med.) care nu conține bacterii, pentru sângele unui bolnav.

2. (despre boli) care nu prezintă microbi în sângele circulant.

3. (antonim) bacteriemic.


Abate (2)

Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. abbattere, fr. abattre)

1. (tr., intr., refl.) a (se) îndepărta de la direcția inițială sau normală.

2. (fig.) a (se) îndepărta de la o normă fixată, de la o linie de conduită, de gândire etc.

3. (refl.) (despre fenomene ale naturii, calamități, nenorociri) a se produce pe neașteptate (cu forță).

4. (refl.) a se năpusti (asupra).

5. (refl.) a se opri în treacăt undeva sau la cineva (părăsind drumul inițial).

6. (refl., intr.) a-i veni ideea, a-i trece prin minte; a i se năzări.

7. (tr.) a întrista, a deprima, a descuraja.

8. (tr.) a doborî, a culca la pământ.

9. (refl.) a cădea.


Abaxial, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr., engl. abaxial)

1. situat în afara unui ax central.

2. (anat.) situat în afara axei unui organ.


Abdomen

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr., lat. abdomen)

1. (anat.) cavitatea viscerală care formează partea inferioară a trunchiului uman; cavitate a corpului vertebratelor, între torace şi bazin.

2. (zool.) ultimul segment al corpului la insecte; partea posterioară a corpului unor nevertebrate (artropode).


Abducţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abduction, lat. abductio)

1. mişcare de îndepărtare a unui membru de planul de simetrie a corpului; (înv.) abducțiune.

2. (antonime) aducție, (înv.) aducțiune.