buldozerist, -ă

Parte de vorbire:  adj., s. m. f.  
Etimologie: (buldozer + -ist)

1. (muncitor) care conduce un buldozer.

traversa

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. traverser)

1. a trece de pe o parte pe cealaltă a unei străzi, a unui drum, fluviu etc.
2. a străbate, a tăia de-a curmezișul (munți, țări, mări).
3. (fig.) a trăi, a simți, a suporta.
4. (mar.) a prinde ancora cu cârligul de traversieră și a o așeza orizontal.
5. a așeza o vergă travers pe punte.

pungit, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (vb. pungi)

1. (despre gură, buze) strâns și țuguiat, cu aspectul unei pungi; (reg.) pungos.
2. (despre oameni) cu riduri multe, cu obrazul ridat.
3. (reg.; fig.; despre oameni) necăjit.
4. (bot.; despre unele organe) ascuțit la vârf.
5. (Mun.; Olt.) zgârcit.

escaladare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (escalada)

1. acțiunea de a escalada și rezultatul ei; escaladă.
2. acțiunea de a urca pe ceva (munte, vârf etc.); ascensiune a unui loc înalt și abrupt.
3. trecere prin cățărare sau cu ajutorul altor mijloace peste un obstacol înalt.
4. (înv.) asalt al unei cetăți sau al unui alt loc fortificat, cu ajutorul scărilor.
5. (fig.) o strategie de urcare pe „scara” măsurilor militare sau diplomatice din ce în ce mai serioase.
6. (fig.) extindere treptată a unei acțiuni, a unui conflict etc.; (prin ext.) intensificare.
7. (antonim) dezescaladare.

scărpinătură

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (scărpina + -ătură)

1. frecare cu unghiile, cu degetele, cu ghearele, cu labele etc., ori cu un obiect tare în locul unde simte o senzație de mâncărime, pentru a înlătura această senzație; scărpinare, scărpinat.
2. (prin ext.) senzație de mâncărime; scărpinat.
3. (concret.) rană provocată prin scărpinat.
4. (Muntenia; fig.) bătaie (dată cuiva).
5. (Muntenia; cu sens atenuat) dojană aspră (făcută cuiva).

țâțoc

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (țâță + -oc)

1. (Maram.) furuncul pe ugerul vacii, al oii; (reg.) țâțânoc.
2. (Munt.; Olt.) ardei iute; (reg.) țâță.