compatibil, -ă
Parte de vorbire: adj.
Etimologie: (fr. compatible)
Etimologie: (fr. compatible)
1. care se împacă sau care poate exista împreună cu altceva; corespunzător, potrivit.
2. (despre o funcție, o calitate) care se poate exercita simultan cu altceva.
3. (mat.; despre un sistem de ecuații) care admite (aceleași) soluții.
4. (inform.; despre două limbaje sau materiale) care poate schimba informațiile fără intermediar.