Dictionar

Rezultate secundare ((agricultură)):

Infestație

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. infestation)

1. acțiunea de a infesta și rezultatul ei; infestare.

2. (med.) invazia unui organism viu de către un parazit non-microbian; starea organismului parazitat.

3. (prin confuzie cu infecția) invazia unui organism viu de către un microbi.

4. (agricultură) contaminare și invazie de paraziți sau buruieni.


Policultură

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. polyculture)

1. (agricultură) cultivare a mai multor soiuri de plante în aceeași exploatație agricolă sau regiune.

2. (antonim) monocultură.


Scarificaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. scarification, lat. scarificatio)

1. acțiunea de a scarifica și rezultatul ei; scarificare.

2. (med.) incizie superficială făcută în piele cu un instrument (bisturiu, lanțetă, scarificator, vaccinostil) pentru a produce un flux de sânge sau serozitate, pentru a efectua o vaccinare, o reacție cutanată sau pentru a introduce în epidermă anumite medicamente.

3. (etnologie) incizie efectuată pe piele pentru a obține cicatrici, constituind o marcă tribală, un rit de inițiere sau care răspund doar unor scopuri estetice.

4. (agricultură) defrișarea și afânarea cu ajutorul unui scarificator.

5. (arboricultură) incizie efectuată pe scoarța unui pom fructifer (sau pe o ramură de viță de vie) pentru a împiedica curgerea sevei în apropierea fructelor.

6. (var.) scarificațiune.


Stratificaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. stratification)

1. acțiunea de a (se) stratifica și rezultatul ei; stratificare.

2. (tehnică) acțiunea de dispunere în straturi suprapuse.

3. (prin ext.) mulțimea acestor straturi suprapuse.

4. (geologie) mod de dispunere a rocilor sedimentare în straturi suprapuse; mulțimea straturilor diferite care alcătuiesc un sol.

5. (sociologie) submulțimea unei populații sortată după diferite criterii (economice, sociale, culturale etc.).

6. (biologie) dispunerea stratificată a țesuturilor în unele organe.

7. (agricultură) alternarea semințelor, butașilor etc. și a straturilor de nisip sau pământ ușor, abia umed, în scopul conservării lor și al favorizării germinației sau înrădăcinării.

8. (var.) (înv.) stratificațiune, (înv.) stratificăciune.


Transplantaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. transplantation)

1. acțiunea de a transplanta și rezultatul ei; transplantare.

2. (biol., med.) operație care are ca scop transplantul unui organ funcțional de la un individ (donator) la altul (primitor), cu refacerea conexiunilor vasculare ale acestuia.

3. (medicină) acțiunea de a îndepărta un organ de la un individ și apoi de a-l grefa la altul.

4. (med.) ~ cardiacă = procedură chirurgicală constând în înlocuirea unei inimi bolnave cu o inimă sănătoasă, prelevată de la un donator cu aceeași grupă de sânge.

5. (embriologie) ~ embrionară = tehnică de reproducere și îmbunătățire genetică care constă în transplantul unui embrion de la o femelă, numită „donatoare”, în uterul altei femele, numită „primitoare”.

6. (agricultură) acțiunea de dezrădăcinare și de replantare în alt loc.

7. (var. înv.) transplantațiune, transplântație.


Oboseală

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (obosi + -eală)

1. stare de slăbiciune generală datorată unui efort fizic sau intelectual intens; obosire, osteneală.

2. (despre materiale, piese, instalații) pierdere a rezistenței ca rezultat al folosirii îndelungate.

3. (agricultură) scădere a productivității solului.