Dictionar

Abacă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abaque, lat. abacus)

1. (arhitectură) partea superioară a capitelului unei coloane; placă de piatră care formează partea superioară a capitelului unei coloane și pe care se sprijină arhitrava.

2. (matematică) sistem de linii înscrise într-un plan, care corespund unei ecuații; nomogramă.

3. (fizică) reprezentare geometrică și algebrică a unui spectru luminos

4. (var.) (s.n.) abac.


Anteportal, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (după fr. avant-portail)

1. (arhitectură) situat în fața portalului principal; care precedă un portal.


Axialitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (germ. Axialität)

1. însușirea de a fi axial.

2. (geometrie euclidiană) măsură a cât de multă simetrie axială are o formă.

3. (arhitectură) utilizarea axei arhitecturale în procesul de organizare a spațiului.


Contrapilastru

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. contre-pilastre)

1. (arhitectură) pilastru plasat vizavi de altul; pilastru alipit altuia.


Decroşaj

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (I. fr. décrochage, II. fr. décrochement)

1. acțiunea de a (se) decroșa și rezultatul ei; decroşare.

2. I. acțiunea de a desprinde un obiect suspendat.

3. (educație) abandonarea unui curs înainte de finalizarea acestuia.

4. II. (arhitectură) decalaj între două elemente.

5. (geol.) falie în scoarța terestră de-a lungul căreia s-a produs deplasarea orizontală a straturilor.


Flabeliform, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. flabelliforme)

1. I. în formă de evantai; flabelat.

2. (despre mușchi) cu fibrele dispuse în evantai.

3. (despre organe vegetale) răsfirat în formă de raze.

4. II. (arhitectură) ornament cu frunzele dispuse în evantai.