Dictionar

aspectiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aspectif)

1. referitor la aspect; aspectual.
2. (artă) care corespunde conceptului de aspectivitate.
3. (artă) reprezentare ~ă = reprezentare care îmbină mai multe puncte de vedere în redarea aceluiași personaj, folosită în special în arta egipteană pentru înfățișarea corpurilor umane, și care prezintă anumite părți ale subiectului în vedere frontală și celelalte din profil.
 

beșamel

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. béchamel, cf. Louis de Béchameil (1630–1703) - finanțator francez și patron al artelor)

1. (artă culinară) sos alb preparat cu unt, făină, lapte, smântână și ierburi.
2. ~ gras = sos ~ în care laptele este înlocuit cu bulion alb și unde se adaugă uneori grăsime și diverse legume.
 

cinetist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. cinétiste)

1. I. referitor la cinetism.
2. care se referă la arta cinetică (artă bazată pe mișcare, iluzie optică).
3. II. adept al cinetismului.
 

contramanevră

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. contre-manoeuvre)

1. manevră opusă alteia.
2. (arta militară) manevră opusă unei manevre inamice.
 

măscăricie

Parte de vorbire:  s.f. (învechit)  
Etimologie: (măscărici + -ie)

1. (arta sau) meseria de măscărici.
 

garnisit, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (garnisi)

1. care este prevăzut cu, echipat cu un material, un dispozitiv etc.
2. (despre lucruri, încăperi) împodobit; mobilat și utilat.
3. (artă culinară) căruia i s-a adăugat o garnitură sau a fost ornat.