Dictionar

comanditar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. commanditaire)

1. (asociat) a cărui răspundere se limitează la capitalul depus într-o societate în comandită.
 

comanditat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. commandité)

1. (asociat) care răspunde solidar nelimitat, cu întreaga sa avere pentru angajamentele societății în comandită.