Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. abbattere, fr. abattre)
1. (tr., intr., refl.) a (se) îndepărta de la direcția inițială sau normală.
2. (fig.) a (se) îndepărta de la o normă fixată, de la o linie de conduită, de gândire etc.
3. (refl.) (despre fenomene ale naturii, calamități, nenorociri) a se produce pe neașteptate (cu forță).
4. (refl.) a se năpusti (asupra).
5. (refl.) a se opri în treacăt undeva sau la cineva (părăsind drumul inițial).
6. (refl., intr.) a-i veni ideea, a-i trece prin minte; a i se năzări.
7. (tr.) a întrista, a deprima, a descuraja.
8. (tr.) a doborî, a culca la pământ.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. ascendant, lat. ascendens)
1. adj. urcător, suitor; ascensiv.
2. (despre un astru) care se înalţă deasupra liniei orizontului.
3. (fig.) în dezvoltare progresivă.
4. s. m. f. rudă în linie directă care face parte dintr-o generaţie anterioară.
5. s. n. înălţare a unui astru deasupra orizontului.
6. (astrol.) parte a cerului deasupra orizontului în momentul naşterii cuiva; semn zodiacal ridicat deasupra orizontului estic, la naştere.
7. autoritate morală, influenţă (asupra cuiva).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. contagion, lat. contagio)
2. (fig.) influenţă dăunătoare (asupra unui grup de oameni).
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fişă)
1. a alcătui fişe (asupra unui material, unor cărţi etc.).
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. situation, lat. situatio)
1. stare, poziție, așezare, ansamblu de împrejurări în care se află la un moment dat o persoană, o localitate, o țară, un popor etc. din punct de vedere economic, politic și social.
2. a fi la înălțimea ~i = a corespunde pe deplin unei sarcini încredințate.
3. loc, stare pe care o are cineva în viața socială.
4. stare a unei persoane în raport cu condiția sa (economică, socială etc.) sau cu interesele sale: avere.
5. ~ limită = situație excepțională, extremă, care impune hotărâri radicale.
6. dare de seamă, raport (asupra unei stări de fapt, a unui inventar etc.).
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (dezmetici)
1. faptul de a (se) dezmetici; dezmeticit.
2. revenire, trezire sau aducere la realitate; revenire la starea normală (dintr-o amețeală, dintr-o emoție puternică).
3. (figurat) clarificare (asupra unei probleme, neînțelegeri etc.).
5. (antonime) buimăcire, năucire, zăpăcire.