Dictionar

cuaternar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. quaternaire, it. quaternario, lat. quaternarius)

1. adj. format din patru unități; divizibil cu4.
2. (chim.; despre substanțe organice) din patru elemente (carbon, hidrogen, oxigen și azot).
3. (despre măsură, ritm) compus din patru elemente ritmice.
4. adj., s. n. (din) ultima perioadă a neozoicului, în care apare omul; antropogen.
 

giobertit

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. giobertite, cf. Giobert - chimist italian)

1. mineral cu formula chimică MgCO3 (carbonat de magneziu); magnezit.
 

ternar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. ternaire, lat. ternarius)

1. format din trei unități, divizibil cu3.
2. (despre substanțe organice) din trei elemente (carbon, hidrogen și oxigen).
3. (despre măsură, ritm) din trei elemente ritmice.