Dictionar

Abil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. habile, lat. habilis)

1. care are multă pricepere manuală; îndemânatic.

2. care execută (ceva) cu pricepere și competență; dibaci, priceput.

3. (fig.) care dovadă de viclenie și ingeniozitate; care este descurcăreț, șmecher.

4. (jur.) care îndeplinește condițiile cerute de lege pentru a exercita un anumit drept.

5. (antonime) inabil, neîndemânatic, nepriceput, stângaci.


Achita

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. acquitter)

1. tr. (jur.) a declara pe cineva liber de răspundere penală, a scoate din culpă.

2. (fam.) a ucide.

3. tr., refl. a(-şi) plăti o datorie.

4. a se ~ de ceva = a îndeplini (ceva).


Comite 2

Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. committere)

1. a face, a săvârşi (ceva reprobabil).


Concepe

Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. concipere)

1. tr. a imagina, a proiecta, a crea.

2. a-şi face o idee despre ceva; a pricepe, a înţelege.

3. a formula (ceva) într-un anumit fel, a exprima.

4. intr. (despre femei) a rămâne însărcinată.


Condiţiona

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. conditionner)

1. a constitui condiţia de care depinde ceva; a fi cauza unui lucru.

2. a supune valabilitatea unui act unor condiţii.

3. a adminte (ceva) sub rezerva anumitor condiţii.


Cupid, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. cupide, lat. cupidus)

1. care este condus de o dorință violentă și nemoderată de a poseda (ceva); lacom.

2. apucător, avid de câștig; hrăpăreţ.

3. (antonime) generos, dezinteresat.