Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. critique, lat. criticus)
2. bazat pe critică, care foloseşte critica.
3. referitor la un moment de criză; care anunţă, determină o criză, o schimbare; dificil, periculos.
4. aparat ~ = totalitatea notelor lămuritoare făcute de un editor la editarea unui text.
5. ediţie ~ă = ediţie a unui text (clasic, vechi) însoţit de aparat critic.
6. (fiz.) stare ~ă = (sau punct ~) = stare a unui fluid în care dispare diferenţa dintre starea lichidă şi cea gazoasă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. édition, lat. editio)
1. totalitatea exemplarelor unei opere tipărite prin folosirea aceluiași zaț tipografic.
2. ~ critică = ediție comentată a unui text (clasic, vechi etc.), însoțită de aparatul critic necesar; ~ definitivă = ediție al cărei text a fost văzut de autor și considerat ca definitiv; ~ specială = ediție suplimentară a unui ziar, determinată de un eveniment însemnat.
3. versiune.
4. serie de manifestări artistice, științifice, sportive etc. care se repetă periodic; etapă.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. mélomane)
1. cel care iubește muzica cu pasiune; iubitor (pasionat) de muzică (clasică); muzicoman.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. princeps)
1. adj. inv. ediţie ~ = prima ediţie a operei unui scriitor (clasic).
2. cel dintâi; principal.
3. s. m. inv. împărat al Imperiului Roman.