Dictionar

Rezultate secundare ((concepție):

Materialist, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. matérialiste, germ. Materialist)

1. I. referitor la materialism, propriu materialismului.

2. care urmărește obțină numai avantaje materiale.

3. II. adept al materialismului (concepție filozofică potrivit căreia lumea este alcătuită în întregime din materie).

4. cel care este preocupat numai de probleme practice.

5. (depr.) persoană care urmărește în activitatea sa obțină numai foloase materiale.

6. (antonime) idealist, imaterialist, spiritualist.


Pannaturist, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (pannatur/ism/ + -ist)

1. I. referitor la pannaturism (concepție care susține că, în afara realităților naturii, nu există nimic altceva).

2. II. adept al pannaturismului.


Schiţă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (it. schizzo)

1. desen sumar reprezentând aproximativ conturul și trăsăturile specifice ale unui obiect.

2. desen executat repede, după o hartă sau după natură în scopul redării detaliilor topografice ale unei porțiuni de teren.

3. reprezentare sumară, în linii generale, a (concepției) unei lucrări scrise, a unui plan de acțiune etc.

4. specie literară epică în proză în care se povestește o întâmplare scurtă și simplă.

5. gest, atitudine, mișcare abia sugerată.


Scientist, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. scientiste)

1. I. referitor la scientism (concepție filozofică bazată pe ideea progresul științei poate răspunde, pe termen mai mult sau mai puțin lung, tuturor problemelor umanității).

2. II. adept al scientismului.


Substanţialist, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. substantialiste)

1. I. referitor la substanțialism (concepție filozofică care afirmă existența unei substanțe).

2. care aderă la tezele substanțialismului.

3. II. adept al substanțialismului.