Rezultate secundare ((concretizat)):
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. bobinage)
1. acțiunea de înfășurare a sârmei sau a unui material flexibil pe bobine; (prin metonimie) set de fire înfășurate; bobinare.
2. (concretizat) totalitatea bobinelor unei mașini, ale unui aparat electric etc.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (interpela)
1. faptul de a interpela; (concretizat) conținutul unei interpelări; interpelație.
2. întrebare (adresată în parlament de către un deputat unui ministru) prin care se cere o explicație referitoare la rezolvarea unei chestiuni.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. risipi)
1. acțiunea de a irosi (bani, o avere, un patrimoniu) în cheltuieli dezordonate, inutile, excesive; rezultatul acestei acțiuni.
2. împrăștiere, răspândire, dispersare.
6. (fig.) destrămare, spulberare, îndepărtare.
7. (fig.) faptul de a irosi ceva (forțele, facultățile, timpul, viața, etc.) prin folosire dezordonată, fără profit; rezultatul acestei acțiuni.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (greși + -eală)
1. abatere de la adevăr, de la normă, de la un principiu, de la ceea ce e drept sau bine; (concretizat) lucru făcut rău, cum nu trebuie (din nepricepere sau din neatenție).
2. faptă, de obicei neintenționată, care atrage după sine o neplăcere, un rău pentru cel ce a făcut-o sau pentru altcineva.
3. (loc. adv.) fără ~ = perfect, ireproșabil, fără defect.
4. (loc. adv.) din ~ = din nebăgare de seamă, fără voie, involuntar.
5. (var.) (înv.) greșală, (reg.) greșa, (reg.) grișea.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (involua)
1. acțiunea de a involua și rezultatul ei; involuție; regres.
2. întoarcere în timp; involuție.
3. proces fiziologic care constă în revenirea unui organ, care a suferit o mărire de volum, la dimensiunile, poziția și consistența normală; involuție.
4. (biol.) modificare regresivă a unui organ sau organism; involuție.
5. (concretizat) situație a unui organ întors la dimensiunea sa normală; involuție.
6. (prin generalizare) proces de transformare regresivă; involuție.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (neted + -ime)
1. însușire a unui obiect de a avea suprafața lipsită de asperități; (concretizat) suprafață lipsită de asperități.
2. însușire a unui loc de a fi lipsit de denivelări; (concretizat) loc fără denivelări.