Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. affriqué)
1. (consoană) care se pronunţă prin închiderea şi deschiderea treptată a organului fonator, urmate de o constricţie a acestuia.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. allitération)
1. repetare, cu efect muzical, a aceluiaşi sunet (consoană) sau grup de sunete în cuvinte care se succedă; homeoproforon, parhomeon.
2. (med.) repetare a unor sunete sau silabe în stări de puternică excitaţie psihică.
3. tendinţă patologică, obsedantă spre rimă, realizată prin repetarea de silabe.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. bilabial)
1. (consoană) care se articulează prin participarea buzelor.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. constrictif, lat. constrictivus)
1. (consoană) care se pronunţă prin îngustarea canalului fonator şi prin frecarea aerului de pereţii acestuia în tot timpul emisiunii; fricativ, spirant, continuu (2).
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. dental)
1. (consoană) care se articulează prin atingerea dinţilor incisivi, superiori sau inferiori, cu vârful limbii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. épenthèse, lat., gr. epenthesis)
1. apariţie a unui sunet nou (consoană) în interiorul unui cuvânt între două sunete greu de pronunţat.