Dictionar

Abraziv, -ă

Parte de vorbire: adj., s.n. (pl. -e), s.m. (pl. -i)
Origine: (fr. abrasif)

1. (corp, material dur) care are proprietatea de a roade prin frecare.

2. (material) care, sub formă de granule, are însușirea de a tăia așchii dintr-un corp metalic sau ceramic.


Absorbant, -ă

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. absorbant)

1. adj. absorbitor, absorbtiv.

2. adj., s.n. (corp lichid sau solid) care absoarbe gaze, substanțe, radiații etc.

3. adj. (fig.) care preocupă.


Biacid

Parte de vorbire: adj., s.m.
Origine: (fr. biacide)

1. (corp) care posedă două funcții acide; diacid.

2. I. (despre acizi) cu două funcții acide.

3. II. orice acid dibazic.


Cilindroid, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. cylindroïde)

1. adj., s. n. (corp) de forma unui cilindru.

2. s. m. varietate de cilindri urinari, subţiri, ascuţiţi la extremităţi.

3. s. n. corp mărginit de o suprafaţă cilindrică şi de două suprafeţe, din care una plană, ce o intersectează.


Conductor, -oare

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. conducteur, lat. conductor)

1. adj. (despre ţesuturi, vase etc.) care conduce.

2. adj., s. n. (corp, material) care prezintă conductibilitate (1).

3. ~ electric = piesă cu rezistenţă electrică mică, servind la realizarea circuitelor electrice.

4. s. m. f. funcţionar feroviar care controlează biletele călătorilor şi supraveghează ordinea în vagoane.

5. vatman; şofer.


Fizic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. physique, lat. physicus, gr. physikos)

1. adj. referitor la corpul omului și la activitatea musculară.

2. referitor la materie, material, concret.

3. referitor la fizică, la fenomenele pe care le studiază.

4. s. n. aspect exterior al (corpului) unui om.

5. s. f. știință care studiază structura și proprietățile materiei, cu formele mișcării ei și cu legile generale ale fenomenelor naturii anorganice.

6. ~ atomică = parte a fizicii care studiază proprietățile fizice ale atomilor; ~ nucleară = ramură a fizicii care studiază proprietățile nucleului atomic.