credit
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. crédit, lat. creditum)
Etimologie: (fr. crédit, lat. creditum)
1. relație ce se stabilește între o persoană (creditor) care acordă, sub formă de împrumut, o sumă de bani sau alte valori și o altă persoană (debitor), care primește împrumutul, urmând ca restituirea să se efectueze la o dată ulterioară, determinată; împrumut acordat; creanța creditorului; obligația (bănească) a celui creditat.
2. sferă a circulației bănești cuprinzând relațiile de credit.
3. coloana (din dreapta) a unui cont, care reprezintă sumele avansate.
4. (fig.) încredere, considerație, stimă, autoritate de care se bucură cineva.