(cu) miros respingător; miros graveolent; miros neplăcut

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT graveolens; repugnans; ingratus; inamoenus
2. FR puant; à mauvaise odeur; vireux
3. EN strongly scented; strong-smelling; stinking; graveolent; virose
4. DE starkriechend; starkduftend; widerlich
5. RU противнопaхнущий
6. HU kellemetlen szagú; átható szagú; erős szagú

abate (2)

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (lat. abbattere, fr. abattre)

1. (tr., intr., refl.) a (se) îndepărta de la direcția inițială sau normală.
2. (fig.) a (se) îndepărta de la o normă fixată, de la o linie de conduită, de gândire etc.
3. (refl.) (despre fenomene ale naturii, calamități, nenorociri) a se produce pe neașteptate (cu forță).
4. (refl.) a se năpusti (asupra).
5. (refl.) a se opri în treacăt undeva sau la cineva (părăsind drumul inițial).
6. (refl., intr.) a-i veni ideea, a-i trece prin minte; a i se năzări.
7. (tr.) a întrista, a deprima, a descuraja.
8. (tr.) a doborî, a culca la pământ.
9. (refl.) a cădea.

acompaniator, -oare

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. accompagnateur)

1. cel care acompaniază (cu vocea sau cu un instrument) executarea unei bucăți muzicale.

acronim, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. acronyme)

1. (cuvânt) format din literele sau din segmentele inițiale ale altor cuvinte.
2. II. siglă sau cuvânt alcătuit din inițialele mai multor cuvinte (NATO, OZN), din litere sau silabe inițiale (Benelux ) sau uneori dintr-un amestec de litere inițiale și neinițiale (SIDA) și care se pronunță ca un cuvânt normal și nu literă cu literă.

advecție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. advection, lat. advectio)

1. (meteo.) deplasare a unei mase de aer în sens orizontal.
2. (fizică) transportul unei cantități (scalare sau vectoriale) a unui element dat (cum ar fi căldura, energia internă etc.) prin mișcarea (și, prin urmare, viteza) mediului înconjurător.

alia

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. allier)

1. refl. a se uni printr-un tratat de alianță.
2. a se alătura unei idei.
3. a se înrudi prin căsătorie.
4. tr. a topi împreună anumite metale (cu metaloizi), pentru un aliaj.

alimenta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. alimenter, lat. alimentare)

1. tr., refl. a (se) hrăni, a (se) nutri (cu alimente).
2. tr. a aproviziona cu ceva necesar traiului.
3. a furniza cele necesare pentru funcționarea unui motor, a unei mașini etc.