apoteoza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. apothéoser)

1. (ant.) a trece în rândul zeilor; a deifica, a diviniza.
2. (fig.) a acorda (cuiva) onoruri neobișnuite; a preamări, a slăvi.

atenție

Parte de vorbire:  s., interj.  
Etimologie: (fr. attention, lat. attentio)

1. s. f. perceperea distinctă numai a anumitor impresii din mai multe simultane, prin orientarea și concentrarea conștiinței într-o anumită direcție.
2. interes, preocupare, grijă.
3. (pl.) atitudine binevoitoare; solicitudine, amabilitate.
4. a da ~ (cuiva) = a fi amabil, curtenitor.
5. dar, cadou oferit cuiva în schimbul unor mici servicii.
6. interj. fii atent! bagă de seamă!

bicicletă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. bicyclette)

1. vehicul cu două roți așezate una în spatele celeilalte, pusă în mișcare, prin intermediul unui lanț, de două pedale acționate cu picioarele.
2. ~-tandem = bicicletă pentru două persoane, fiecare acționând câte o pereche de pedale.
3. ~ cu motor = ciclomotor.
4. (expr.) a(-i) lua (cuiva) caii de la ~ = a nu avea ce-i face.
5. (fig.; depr.) ochelari.

buda

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. bouder)

1. a se arăta nemulțumit (față de cineva) printr-o atitudine îmbufnată sau indiferentă.
2. (fam.) a face mutre (cuiva).

calendar

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. calendarium)

1. sistem de împărțire a timpului în ani, luni și zile.
2. indicator sistematic al succesiunii lunilor și zilelor unui an.
3. almanah.
4. program al unor activități prevăzute.
5. a face (cuiva) capul ~ = a zăpăci.

clapă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Klappe)

1. dispozitiv, obiect care servește la închiderea sau deschiderea unui orificiu, la declanșarea unui anumit efect.
2. a trage ~ (cuiva) = a înșela pe cineva.