Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. existentialiste)
1. I. care aparține existențialismului, privitor la existențialism (curent filosofic care evidențiază libertatea omului și vocația sa de a-și decide singur propria existență).
2. care admite și apără existențialismul.
3. II. adept al existențialismului.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. néo-pythagoricien)
1. I. referitor la neopitagorism (curent filozofic inspirat de Pitagora, care se dezvoltă încă din secolul I, și care integrează și elemente platoniciene și aristotelice).
2. II. adept al neopitagorismului.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (engl. progressivist)
1. I. referitor la progresivism (curent pedagogic care crede că educația ar trebui să fie un proces de creștere continuă, nu doar o pregătire pentru a deveni adult).
2. II. adept al progresivismului, care crede că individualitatea, progresul și schimbarea sunt fundamentale pentru educația cuiva.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. saint-simonien)
1. I. referitor la saint-simonism (curent ideologic bazat pe doctrina socio-economică și politică a lui Saint-Simon (1760-1825), de la care își ia numele).
2. care se referă la Saint-Simon sau care aparține doctrinelor sale.
3. II. adept al saint-simonismului.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (sămănător/ism/ + -ist)
1. I. referitor la sămănătorism (curent ideologic și literar constituit la începutul secolului al XX-lea în jurul revistei „Sămănătorul”, avându-l ca principal ideolog și promotor pe Nicolae Iorga).
2. II. adept al sămănătorismului; scriitor care aparține acestui curent.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. structuraliste)
1. I. referitor la structuralism, propriu structuralismului.
2. care aderă la metodele structuralismului.
3. II. adept al structuralismului (curent al științelor umane care se inspiră din modelul lingvistic și înțelege realitatea socială ca un ansamblu formal de relații).