abbevilian, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. abbevillien)

1. (din) subetajul mijlociu al paleoliticului inferior; chelean.
2. I. legat de localitatea franceză Abbeville.
3. (preist.) califică un tip de cultură aparținând paleoliticului inferior, descoperită în depozitele cuaternare de la Abbeville; care este specific abbevilianului; care se referă la această perioadă.
4. (geol.) care se referă la perioada preistorică a paleoliticului inferior, caracterizată prin utilizarea fragmentelor grele de silex tăiate grosier pe ambele părți.
5. II. (geol.) perioadă preistorică a paleoliticului inferior, caracterizată prin utilizarea fragmentelor grele de silex tăiate grosier pe ambele părți.

absidiolă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. absidiole)

1. absidă mică sau secundară (dintr-o biserică având mai multe abside).

accelerat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: ( accelera)

1. iuțit, grăbit (din ce în ce mai mult).
2. tren ~ (și s. n.) tren cu viteză mai mare.

acheulean, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. acheuléen)

1. (din) ultimul subetaj al paleoliticului inferior.

acidogeneză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acidogenèse)

1. proces de formare a unui acid.
2. (biol.) reprezintă a doua etapă (din patru) a digestiei anaerobe și este o reacție biologică în care monomerii simpli sunt transformați în acizi grași volatili.

acvitanian, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aquitanien)

1. (din) ultimul etaj al oligocenului (sau primul al miocenului).