Dictionar

coeficient

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. coefficient)

1. număr scris la începutul unui anumit termen (dintr-o expresie algebrică) pe care îl multiplică.
2. mărime constantă în anumite condiții date, care indică o anumită proprietate a unei substanțe, a unui sistem, proces tehnologic etc.
3. valoare relativă atribuită la un examen.
 

cristal 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cristal, gr. krystallos)

1. corp mineral (dintr-o rocă) sub formă de poliedru, mărginit de fețe netede.
2. ~ de stâncă = formă naturală cristalizată, pură a silicei.
3. (p. anal.) sticlă de fabricație specială, de calitate superioară, transparentă și incoloră.
4. vas, obiect fabricat dintr-o astfel de sticlă.
 

demobila

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. démeubler)

1. a scoate mobila (dintr-o încăpere).
 

denișa

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. dénicher)

1. a scoate (dintr-o nișă, din casă), a evacua, a da afară.
2. a forța pe cineva să părăsească locul în care s-a ascuns.
3. a scoate pe cineva (cu forța) din locul pe care îl ocupă.
4. (fig.) a descoperi locul în care se ascunde o persoană sau un lucru; a dibui.
 

duș

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. douche, rus. duş)

1. tub (dintr-o instalație de baie) prevăzut cu o pâlnie din care țâșnește apa prin niște găuri mici.
2. țâșnitură, stropitură de apă de la un duș; (p. ext.) spălare prin acest mijloc.
3. (fig. vorbă, veste neplăcută, venită pe neașteptate.
 

evacua

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. évacuer, lat. evacuare)

1. a goli, a elibera (un imobil, o localitate etc.).
2. a da afară pe cineva (dintr-o locuință).
3. a elimina (dintr-un loc închis) gaze, reziduuri, fecale etc.