Rezultate secundare ((doctrină):
Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (fr. activist, rus. aktivist)
2. I. care se referă la activism.
3. II. membru militant al unui partid, sau al unei organizaţii de masă.
4. susținător al activismului (doctrină care susține acțiunea directă).
5. propagandist pentru o mișcare politică sau sindicală.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. donatiste)
1. I. referitor la donatism (doctrina eretică a episcopului Donatus, care a provocat o schismă în Biserica Africii în secolul al IV-lea).
2. II. adept al donatismului.
3. persoană care aderă la donatism.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (engl. fabian, fr. fabien)
1. I. care aderă la fabianism (doctrină a Societății Fabiene din Anglia de la sfârșitul secolului 19, care preconiza trecerea treptată, pe calea reformelor, de la capitalism la socialism).
2. II. adept al fabianismului.
3. membru al Societății Fabiene.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. fixiste)
1. I. referitor la fixism (doctrină conform căreia speciile vii nu au evoluat de la apariția lor).
2. care aderă la teoria fixismului.
4. II. adept al fixismului.
5. persoană care profesează teoria fixismului.
6. (fam.) persoană care are idei fixe.
7. (antonime) evoluționist, transformist.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. immanentiste)
1. I. referitor la imanentism (doctrină filozofică care afirmă imanența lui Dumnezeu în natură, în inima omului et cetera).
2. II. adept al imanentismului.
3. (antonim) transcendentalism.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. moliniste)
1. I. referitor la molinism (doctrina lui Luis Molina (1535- 1600), un iezuit care credea că omul este liber să influențeze harul divin prin voința sa).
2. II. adept al molinismului.