Rezultate secundare ((drept)):
Abandon
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abandon)
1. acțiunea de a rupe legătura care atașa o persoană de un lucru sau de o altă persoană.
2. acțiunea de a înceta de a se ocupa de ceva sau de cineva.
3. actul de renunțare la o calitate, un loc de muncă sau o funcție.
4. părăsire a unei nave aflate în pericol de scufundare.
5. părăsire a unui bun sau renunțare la un drept.
6. renunțare la o cauză, credință etc.
7. cedare (la o stare, un sentiment).
8. (drept) actul prin care un debitor abandonează toate bunurile sale creditorilor săi, pentru a se proteja de urmărirea lor.
9. (sport) retragere dintr-o competiţie.
10. ~ familial = părăsire a copiilor, a familiei.
Adoptant, -ă
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. adoptant)
1. I. (drept) care adoptă pe cineva în mod legal.
2. II. (drept) persoană care adoptă pe cineva în mod legal; adoptator, înfietor.
Confirmativ, -ă
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. confirmatif)
1. care confirmă, care aduce confirmare.
2. (drept) care aprobă și menține o decizie anterioară.
Consensual, -ă
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. consensuel)
1. bazat pe consens, care a fost acceptat de marea majoritate; care se face cu asentimentul tuturor părţilor.
2. (drept) care se formează prin acordul părților.
3. (jur.) contract ~ = contract care se încheie prin simplul acord al părţilor.
4. uniune ~ă = conviețuire a unui cuplu fără îndeplinirea formelor legale de căsătorie; concubinaj.
Declinatoriu, -ie
Parte de vorbire: adj., s.n.
Origine: (fr. déclinatoire)
1. (jur.) (hotărâre) prin care se declină competenţa.
2. (drept) (act) intenționat să excludă o jurisdicție ca fiind incompetentă.
3. (s.n.; expr.) ~ de competenţă = hotărâre prin care o instanţă constată incompetenţa ei şi înaintează cauza la o instanţă competentă.
Desuetudine
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. désuétude, lat. desuetudo)
1. caracter a ceea ce este învechit, a ceea ce este de modă veche.
2. obicei, practică care nu mai este sau aproape că nu mai este folosită.
3. stare de abandon în care se găsește un lucru.
4. (drept) ieşire din vigoare a unei legi prin neglijarea ei mult timp.
5. (lingv.) se spune despre un cuvânt a cărui utilizare a ieșit din uzul curent și nu este înțeles imediat.
6. (expr.) a cădea în ~ = a ieşi din uz, a se perima; a se demoda.