Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. agnation, lat. agnatio)
1. legătură de rudenie civilă în opoziție cu înrudirea naturală (cognațiune); rudenie prin alianță.
2. (dreptul roman) legătură de rudenie existentă între agnați.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. atténuant, lat. attenuans)
1. care atenuează, care face mai puțin grav.
2. (dreptul penal) care atenuează, care diminuează gravitatea unei infracțiuni sau delict.
3. circumstanţe ~e = împrejurări care uşurează răspunderea penală a unui inculpat (antonim: circumstanță agravantă).
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (lat. cognatio)
1. (dreptul roman) înrudire naturală, legătură de rudenie după mamă și tată între toți descendenții direcți; legătură de rudenie prin consangvinitate.
2. (lingv.) înrudire a cuvintelor.
Parte de vorbire: s.n. pl.
Origine: (lat. digesta, fr. digestes)
1. (dreptul roman) culegere de hotărâri ale celor mai renumiți jurisconsulți romani, alcătuită la porunca împăratului Iustinian; pandecte.
Parte de vorbire: s.f. (învechit)
Origine: (lat. abalienatio)
1. (dreptul roman) faptul de a abaliena, de a transfera bunuri materiale, animale și sclavi unei alte persoane; este echivalent cu termenul de înstrăinare din dreptul modern.
Parte de vorbire: vb. tr. (învechit)
Origine: (lat. abalienare)
1. (dreptul roman) a înstrăina, a transfera bunuri materiale, animale și sclavi unei alte persoane.