Dictionar

caudine

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. /fauces/ Caudinae)

1. pl. a trece sub furcile ~ = a impune condiții umilitoare (după o înfrângere totală); (p. ext.) a supune unei critici severe.
 

conduce

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (lat. conducere)

1. tr. a îndruma un grup de oameni, o instituție, o organizație.
2. (sport) a fi în fruntea clasamentului.
3. (fig. a dirija o discuție; a călăuzi, a supraveghea desfășurarea unei dezbateri.
4. a acompania, a însoți pe cineva.
5. a dirija mișcarea, mersul unui vehicul; a șofa.
6. refl. a se comporta, a se orienta (după).
 

dictando

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. diktando)

1. inv. scriere cursivă (după dictare).
2. caiet de ~ = caiet liniat pentru scriere de mână.
 

encoprezis

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (lat. encopresis, fr. encoprésie)

1. (med.) boală care poate afecta adulții și copiii (după vârsta de 4 ani) și care se manifestă sub formă de defecație, în general involuntară, în locuri nepotrivite; incontinență fecală.
2. (var.) encoprezie.
 

ermetism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hermétisme)

1. caracterul a ceea ce este ermetic (2).
2. direcție estetică (după primul război mondial) care cultiva deliberat (în poezie) un limbaj excesiv intelectualizat, cifrat, adesea ininteligibil.
3. ansamblul doctrinelor ezoterice ale alchimiștilor.
 

finalmente

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (fr. finalement, it. finalmente)

1. în cele din urmă (după multe întârzieri, probleme et cetera); în sfârșit, în fine.
2. folosită cu ton exclamativ, exprimă satisfacția față de sosirea sau împlinirea a ceva mult așteptat.