Rezultate secundare ((electromagnetică);):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. inductif, lat. inductivus)
1. care procedează prin inducție, rezultă dintr-o inducție.
2. (fizică) care se referă la inducție (electromagnetică); care se datorează fenomenelor de inducție.
3. metodă ~ă = metodă de cercetare care procedează prin ridicarea de la particular la general, prin urmărirea trecerii de la efect la cauză.
4. (electr.) circuit ~ = circuit unde are loc inducția; circuit cu inducție proprie.
5. (logică) (anton.) deductiv.