acardie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acardie)

1. (embriologie) malformaţie embrionară constând în lipsa inimii.

ectoblast

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. ectoblaste)

1. (embriologie) învelișul extern al embrionului metazoarelor care se formează în momentul gastrulației, în același timp cu endoblastul și mezoblastul; ectoderm.
2. lob membranos în partea opusă cotiledonului.

ovoplasmă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (germ. Ovoplasma)

1. (embriologie) parte a citoplasmei oului, destinată formării embrionului; ooplasmă.

stadiu

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. stade, lat. stadium, germ. Stadium)

1. fiecare dintre fazele unei evoluții, care se succed într-o ordine în general cunoscută și imuabilă, care sunt caracterizate de fenomene notorii; etapă de dezvoltare în timp a unui fenomen, proces etc.; fază.
2. (embriologie) fiecare dintre etapele diviziunii celulare și dezvoltării fetale.
3. (botanică) etapa ciclului de dezvoltare a unei plante.
4. (geologie) fiecare dintre stările succesive ale unui sol sau ale unei roci.
5. (medicină) fiecare fază sau perioadă a unei febre intermitente.
6. (medicină) perioadă în cursul unei boli caracterizată prin apariția unor simptome și semne clinice specifice.
7. (la Freud) fiecare dintre fazele evoluției libidinale a copilului către maturitatea sexuală.
8. (zoologie) fază particulară a dezvoltării animalelor.
9. (antic.) veche unitate de măsură pentru lungime, care variază în funcție de locație, având 600 de picioare grecești în medie, sau aproximativ 185 de metri.
10. distanță care corespunde unui stadion; stadie, (prin ext.) stadion.
11. (var.) (înv.) stadium.

transplantaţie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. transplantation)

1. acțiunea de a transplanta și rezultatul ei; transplantare.
2. (biol., med.) operație care are ca scop transplantul unui organ funcțional de la un individ (donator) la altul (primitor), cu refacerea conexiunilor vasculare ale acestuia.
3. (medicină) acțiunea de a îndepărta un organ de la un individ și apoi de a-l grefa la altul.
4. (med.) ~ cardiacă = procedură chirurgicală constând în înlocuirea unei inimi bolnave cu o inimă sănătoasă, prelevată de la un donator cu aceeași grupă de sânge.
5. (embriologie) ~ embrionară = tehnică de reproducere și îmbunătățire genetică care constă în transplantul unui embrion de la o femelă, numită „donatoare”, în uterul altei femele, numită „primitoare”.
6. (agricultură) acțiunea de dezrădăcinare și de replantare în alt loc.
7. (var. înv.) transplantațiune, transplântație.

triploblastic

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. triploblastique)

1. (embriologie) al cărui embrion este organizat în trei straturi embrionare: ectodermul, endodermul și mezodermul.