Rezultate secundare ((filosofie)):
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abstractionnisme)
1. artă abstractă, care atinge sau caută un nivel de abstractizare.
2. (filosofie) tendința de a da abstracțiilor la fel de multă sau mai multă valoare decât realităților concrete.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. axiologique)
1. (filosofie) care se referă sau care constituie axiologia, sau valorile în general.
Parte de vorbire: s.f. (rar)
Origine: (it. carnalità)
1. înclinare spre plăcerile carnale (trupești); senzualitate.
2. (filosofie) natura carnală a omului ca ființă simțitoare și muritoare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. conatif)
1. (filosofie) legat de conație, impuls care determină un act, un efort; referitor la activitate, la procesele de voinţă; volitiv.
2. (despre forme verbale) care exprimă ideea de efort.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. conation)
1. ansamblu de procese psihice apărute ca o consecinţă a acţiunii.
2. (filosofie) motivație, voință, impuls care determină un act, un efort oarecare.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. finaliste)
1. I. (filosofie) referitor la finalism, propriu finalismului; care caută o finalitate ca explicație a existenței.
2. (sport) care este calificat pentru finală.
3. II. (filosofie) adept, partizan al finalismului.
4. sportiv care participă la o finală.