Dictionar

Rezultate secundare ((fizică)):

Abacă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abaque, lat. abacus)

1. (arhitectură) partea superioară a capitelului unei coloane; placă de piatră care formează partea superioară a capitelului unei coloane și pe care se sprijină arhitrava.

2. (matematică) sistem de linii înscrise într-un plan, care corespund unei ecuații; nomogramă.

3. (fizică) reprezentare geometrică și algebrică a unui spectru luminos

4. (var.) (s.n.) abac.


Aditiv, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. additif, lat. additivus „care se adaugă la”)

1. I. care este adăugat, care se adaugă, care se adiționează, care completează.

2. (mat.) referitor la operația de adunare; care provine dintr-o adunare.

3. (fizică) (despre o proprietate, un efect) exprimat printr-o mărime fizică ale cărei valori se însumează algebric.

4. II. lucru adăugat, completare, supliment.

5. (industrie) constituent secundar, substanță care, adăugată unor produse, le ameliorează unele proprietăți.

6. (industria alimentară) produs destinat modifice gustul sau parfumul, prelungească conservarea.

7. (petrochimie) denumire generică pentru diferitele produse care sunt încorporate în benzină pentru a o face mai puțin detonantă; în uleiuri pentru a le îmbunătăți calitățile de lubrifiere, rezistența la oxidare, punctul de îngheț sau indicele de vâscozitate; în bitumuri pentru emulsionare.


Anizotrop, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. anisotrope)

1. (fizică) care prezintă anizotropie; care are proprietăți diferite în funcție de direcție; eolotrop.

2. (antonim) izotrop.


Cavitaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. cavitation)

1. (tehnologie) fenomen constând în producerea într-un curent de lichid a unui vid parţial, datorită schimbării stării de agregare, care provoacă izbituri în pereţii conductei prin care circulă lichidul.

2. (hidraulică) formarea de bule de gaz și vapori într-un lichid supus depresiunii.

3. (fizică) formarea de cavități gazoase într-un lichid supus undelor ultrasonice.

4. (var.) (înv.) cavitațiune.


Conductivitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. conductivité)

1. (fizică) mărime fizică a unui material reprezentând conductanța electrică, care nu are legătură cu dimensiunea sau forma, simbolizată de obicei prin litera grecească σ (sigma) și care se măsoară în siemenși pe metru (S/m); mărime inversă a rezistivității corpurilor.


Disipaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. dissipation)

1. acțiune prin care un lucru se disipează sau este disipat; disipare.

2. (fizică) pierdere de energie sau căldură.

3. faptul de a cheltui nesăbuit; exces.

4. starea unei persoane care trăiește în mijlocul plăcerilor, care se lasă distras de la munca sa, de la ocupațiile sale; dezmăţ, desfrâu.

5. comportament neadecvat, stare de elev agitat, turbulent, neatent; lipsă de atentie, neliniște; neatenţie.

6. (var.) (înv.) disipațiune.

7. (antonime) atenție, disciplină, economie.