alofon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. allophone)

1. (fon.) variantă a unui fonem, în funcție de context.

antiformant

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. antiformant)

1. (fon.) zonă de minimă energie, între doi formanți apropiați.

asimila

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. assimiler, lat. assimilare)

1. tr. a transforma în substanță proprie materiile nutritive absorbite de organism.
2. a face asemănător.
3. a considera egal, similar cu altă persoană.
4. a-și însuși cunoștințe, idei etc.
5. a introduce în procesele de fabricație produse sau materiale noi, o tehnologie nouă etc.
6. tr., refl. a integra, a face să se integreze în alt grup social sau național.
7. (fon.) a (se) transforma sub influența unui alt sunet din apropiere.

aspirat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (v. aspira)

1. (despre aer) inspirat.
2. (despre substanțe) inhalat.
3. (despre aer sau apă) tras cu pompa.
4. (fon.; despre sunete) rostit cu aspirație.

bemolizat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. bémolisé)

1. (fon; despre sunete) caracterizat prin coborârea intensității.

comutare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (comuta)

1. acțiunea de a comuta; comutație.
2. (jur.) ~a pedepsei = înlocuire a unei pedepse mai grele printr-una mai ușoară.
3. (mat.) operație efectuată asupra unui șir de numere, al cărei rezultat nu depinde de ordinea în care se operează asupra diferitelor elemente ale șirului.
4. fenomenul elaborării unor reflexe condiționate diferite la unul și același stimul în funcție de schimbarea condițiilor mediului ambiant.
5. substituire a unui element lingvistic cu altele, pentru a verifica proprietățile lor respective (fonetice, morfologice, sintactice, semantice).