Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. acutus, it. acuto)
2. (despre durere) intens, violent.
3. (despre boli) cu evoluţie rapidă.
4. (despre sunete) înalt, ascuţit.
5. (bot.) cu vârf scurt şi ascuţit, apropiat de 90°, având marginile drepte sau slab convexe (frunză, fruct).
6. (bot.) cu muchia ascuţita (tulpină).
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. adhésion, lat. adhaesio)
1. aderare; exprimare scrisă a aderării.
2. forţă de atracţie moleculară care se exercită între două corpuri în contact.
3. (bot.) concreştere a două organe de natură diferită (frunza cu ramura).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hyponastie)
1. creştere mai rapidă a suprafeţei dorsale a unui organ vegetal plat (frunză, petală) decât a celei ventrale, care devine concavă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. mirliton)
1. denumire generică a unor „instrumente” de cântat din buze, folosite ca membrane (frunză, solz de peşte).